Reglementarea asigurărilor sociale ale avocaţilor din România

Scurt istoric

1. 1907 – Primele reglementări privind asigurările sociale ale avocaţilor. „Casa de Economii” a Avocaţilor.
Prin legea din 1 martie 1907, pentru organizarea Corpului de Advocaţi, s-a reglementat, pentru prima dată, protecţia socială a avocaţilor.
În acest sens s-a prevăzut:

• înfiinţarea „Casei de Economii”, astfel încât la momentul încetării exercitării profesiei, avocaţii, precum şi moştenitorii acestora (în caz de deces) să beneficieze de sumele economisite pe parcursul exercitării profesiei;
• constituirea, în cadrul bugetului Consiliului de Disciplină al fiecărui Corp de Advocaţi organizat în fiecare district, a unui „fond pentru pensiuni şi ajutoare”;
• sistemul de acordare a acestor „pensiuni şi ajutoare” către avocaţi şi familiile acestora. NB. Acest sistem era subiectiv, deoarece se realiza de către Consiliul de Disciplină, care decidea „în mod suveran când trebuie să le acorde”. Împotriva deciziei consiliului nu era permisă nici o cale de atac.

2. 1923 – „Casa Centrală de Ajutor a Avocaţilor” şi Casele de Ajutor Locale.
În anul 1923, prin Legea nr. 610 din 19 februarie pentru organizarea şi unificarea Corpului de Advocaţi şi prin Regulamentul de aplicare al acesteia s-a organizat”Casa Centrală de Ajutor a Avocaţilor din România” şi pe lângă Consiliile Barourilor locale câte o Casă de Ajutor a fiecărui barou.
NB: Casa Centrală de Ajutor a Avocaţilor a înlocuit fosta Casă de Economii;
În conformitate cu regulamentul de aplicare a susmenţionatei legi, scopul Casei Centrale de Ajutor a Avocaţilor este acela de a „forma un capital şi din venitul lui şi din contribuţiunile barourilor să ajute în caz de nevoi bine constatate, pe advocaţi, văduvele lor şi copii minori acordându-se în anume condiţiuni ajutoare, iar funcţionarilor barourilor şi ai Uniunii Advocaţilor să li se acorde pensie”.

3. 1931 – 1936 – „Casa Centrală de Pensiuni a Avocaţilor din România” şi Casele de Ajutor locale.
În 1931, prin adoptarea noii legi pentru organizarea Corpului de Advocaţi, s-a făcut un nou pas pe linia completării sistemului de asigurări al avocaţilor. În acest sens legea a prevăzut:

• dreptul avocaţilor, al văduvelor acestora şi copiilor minori la pensie, constituindu-se în acest scop, pe lângă Uniunea Avocaţilor din România, „Casa Centrală de Pensiuni a Avocaţilor din România”. NB: Casa
• Centrală de Pensiuni a Avocaţilor din România a înlocuit Casa Centrală de Ajutor a Avocaţilor;
  principiile de bază pentru acordarea pensiilor;

Se poate afirma că astfel s-a pus baza unui sistem de asigurări mutual, sub egida principiului contributivităţii.
În anul 1936 s-a adoptat „Regulamentul de funcţionare a Casei Centrale de Pensiuni şi a Caselor de Ajutor a barourilor”, care a reglementat în mod detaliat modalitatea de constituire a fondurilor Casei Centrale de Pensiuni şi a Caselor de Ajutor locale, precum şi criteriile de acordare şi stabilire a pensiilor şi a ajutoarelor (vârstă, vechime, cotă de contribuţie, incapacitate temporară).

4. 1940 – „Casa Centrală de Asigurări a Avocaţilor”.
Prin Legea nr. 416 din anul 1940 pentru organizarea şi funcţionarea Casei Centrale de Asigurări a Avocaţilor s-au prevăzut, printre altele:
modificarea titulaturii Casei Centrale de Pensiuni, aceasta devenind „Casa Centrală de Asigurări a Avocaţilor”,
caracterul facultativ al Caselor Locale de Ajutor.

5. 1948 – 1951 – Trecerea Casei Centrale de Asigurări a Avocaţilor şi a Caselor Locale sub îndrumarea şi controlul Ministerului Justiţiei.
Ca urmarea a apariţiei legii nr. 3 din 1948, în anul 1950 se adoptă decretul nr.61 prin care se stabileşte trecerea caselor de asigurări şi pensii ale avocaţilor sub îndrumarea şi controlul Ministerului Justiţiei, concomitent adoptându-se şi o nouă reglementare privind organizarea Casei de Asigurări a Avocaţilor, şi anume decretul nr. 60/1951, republicat în anul 1969 şi anul 1973.

6. 1978 – Reglementarea drepturilor de asigurări sociale ale avocaţilor.
Prin decretul nr. 251 din 1978, privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, s-au stabilit în mod unitar drepturile de asigurări sociale ale avocaţilor, astfel:

• dreptul principal vizat de asigurările sociale era dreptul la pensie;
• pe lângă dreptul principal, asigurările avocaţilor au prevăzut şi indemnizaţiile de maternitate, ajutorul de deces, ajutorul pentru incapacitate temporară de muncă, etc.;
  Acest decret a fost modificat în 1990 şi abrogat în anul 2000 prin Ordonanţa de Urgenţă nr.221.

7. 2000 – 2001 – Reglementarea post-comunistă a asigurărilor sociale ale avocaţilor.
Ordonanţă de Urgenţă nr. 221/2000, modificată şi aprobată prin legea 452/2001, a prevăzut, printre altele:

• drepturile de asigurări sociale ale avocaţilor se exercită doar în cadrul „sistemului unic, propriu şi autonom de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de Casa de Asigurări a Avocaţilor din România”(art. 1);
• sistemul prevăzut la art. 1 este organizat şi funcţionează pe baza principiilor „autonomiei, solidarităţii, obligativităţii, contributivităţii, descentralizării şi al repartiţiei…” (art.2);
• obligativitatea înfiinţării de filiale ale Casei, pe lângă fiecare barou, persoane juridice cu buget şi patrimoniu propriu;
• în cadrul capitolului 2, principalele drepturi de asigurări sociale;
• principiile de funcţionare a Casei de Asigurări a Avocaţilor, instituţie autonomă, de interes public, cu personalitate juridică;
• în baza art. 14 urma să se adopte Statutul şi Regulamentul de funcţionare al Casei de Asigurări a Avocaţilor.

Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Casei de Asigurări a Avocaţilor. Aceste acte au fost adoptate în şedinţa Consiliului Uniunii avocaţilor din România în mai 2001 şi au fost modificate în mai multe rânduri. Statului şi Regulamentul detaliază sistemul de asigurări sociale ale avocaţilor.